Alfabetul

Alfabetul limbii germane are 26 de litere de bază, trei umlauturi Ä, Ö, Ü, precum și litera s ascuțit(ß). Literele de bază se împart în vocale (A, E, I, O, U) și consoane (B, C, D, F ...). În limba germană toate substantivele, numele și numele țărilor se scriu cu literă mare, la fel și toate cuvintele la începutul unei propoziții și după un punct. Verbele, pronumele și adjectivele se scriu, de regulă, cu literă mică.

Literele

• Aa Affe maimuță
• Bb Ball minge
• Cc Computer computer
• Dd Dach acoperiș
• Ee Elefant elefant
• Ff Fahrrad bicicletă
• Gg Gehirn creier
• Hh Hafen port
• Ii Igel arici
• Jj Jacke jachetă
• Kk Kleid rochie
• Ll Leiter scară
• Mm Maus șoarece
• Nn Nase nas
• Oo Orgel orgă
• Pp Papier hârtie
• Qq Quark brânză dulce
• Rr Radio radio
• Ss Sauna saună
• Tt Tiger tigru
• Uu Uhr ceas
• Vv Vater tată
• Ww Wasser apă
• Xx Xylofon xilofon
• Yy Yacht iaht
• Zz Zahn dinte

Umlautul și litera s

• Ää Äpfel meri
• Öö Öl ulei
• Üü Überfall atac
• ẞß Straße stradă

Notați Dacă pe tastatura ta nu se găsesc literele ä, ö, ü și ß, poți să folosești ae, oe, ue, și ss.

Alfabetul fonetic

În alfabetul fonetic cu fiecare literă se asociază un cuvânt. În acest mod se facilitează comunicarea, de exemplu prin telefon, pentru că unele litere se pronunță asemănător și nu sunt înțelese întotdeauna. Conform alfabetului fonetic numele de familie Maier s-ar pronunța așa:

Alfabetul fonetic determină care cuvinte aparțin fiecărei litere. Există deosebiri între Germania, Austria și Elveția.

Spre deosebire de alfabetul fonetic oficial în Germania se folosește des pentru litera S numele Siegfried, iar pentru litera Z noțiunea Zeppelin. În Austria se folosește des Christine pentru Ch, Johann pentru J, Norbert pentru N și Zeppelin pentru Z.

Diftongi

În limba germană se folosesc des diftongi. Diftongii sunt alcătuite din două vocale succesive ca e exemplu: "ei”, “ie”, “ai”, “eu”, “äu” und “au”. Ei sunt tratați ca un singur sunet.

Diftongi äu și eu sună la fel. Pentru a fi singuri de ortografia lor trebuie să ne uităm la rădăcina cuvântului. Forma la plural al cuvântului ”Haus” este “Häuser” și niciodată “Heuser”, chiar dacă sună la fel.

Și diftongi ei și ai sună la fel și se pronunță la fel. În acest caz nu există reguli pentru ortografie și cuvintele care se scriu cu ai (și se pronunță cu ei) trebuie învățate.

Notează: La diftongi ai și eu sunt multe perechi, care sună asemănător, dar se scriu în mod diferit:

Litera “h” și sunetele “ch” și “sch”

Lângă diftongi există și combinațiile de litere “sch” și “ch”, precum și litera ”h” silențioasă, care se scrie, dar nu se pronunță.

h poate fi pronunțat în două feluri:

• La începutul cuvântului un [h] tare:

  Hund (= câine) , Haare (= păr) , Haus (= casă)

• Un h mut, de cele mai multe ori în fața consoanelor l, m, n, r precum și în fața sau după vocale. În acest caz vocala din fața literei h se pronunță lung.

  fehlen (= a lipsi) , nehmen (= a lua) , Zahn (= dinte) , Lehrer (= profesor) , sehen (= a vedea) , gehen (= a merge) , Rehe (= căprioare )

Notează: Cuvintele, care încep cu literele q, sch, sp sau t nu au niciodată un h mut.

Pronunția corectă a sunetelor -ch și -sch este foarte importantă, așa cum arată și exemplele Kirche (= biserică) și Kirsche (= cireașă) . Cele două cuvinte arată la fel, dar au sensuri diferite și pot fi confundate, dacă -ch-, respectiv -sch- nu se pronunță corect.

ch se pronunță în două moduri diferite:

• După vocalele închise (a, o, u, au) ca o consoană faringală [x]:

  Ach (= Vai) , Buch (= carte) , Loch (= gaură) , Fach (= disciplină) , Dach (= acoperiș) , doch (= totuși)

• După toate celelalte vocale, după l, n, r și în terminația -chen se pronunță un ch moale [ç]:

  ich (= eu) , Milch (= lapte) , Kirche (= biserică) , manchmal (= câteodată) , Mädchen (= fată)

• În fața literelor a, o, u, l, r, s ca [k]:

  Chaos (= haos) , Chor (= cor) , sechs (= șase) , wachsen (= a crește) , Fuchs (= vulpe)

sch se pronunță:

• Combinația ”sch” se pronunță întotdeauna ca sunetul [⁠ʃ⁠].

  Fisch (= pește) , Kirsche (= cireașă) , Mensch (= om) , falsch (= fals)

• Combinațiile de litere “St” și “Sp” se pronunță la fel întotdeauna [⁠ʃ⁠]:

  Strafe (= pedeapsă) , Stimme (= glas) , steil (= abrupt) , spät (= târziu) , Spaß (= distracție) , Sport (= sport)

Notează: La cuvântul bisschen (= puțin) nu se pronunță "sch", ci un “ch”.

Dublarea vocalelor și a consoanelor

În câteva cuvinte același vocală se scrie dublu și astfel este pronunțat lung:

În contrast cu dublarea vocalelor, dublarea consoanelor are ca consecință pronunțarea scurtă a vocalei precedente.

Literele “s, ß” și “ss”

Litera s se poate pronunța în diferite feluri. Lângă s normal, există și consoana dublă ss, și mai există și litera ß.

Un s pronunțat moale, sonor se scrie după regulă cu un -s-.

• După vocale scurte se scrie -ss-:

  Fass (= butoi) , Pass (= pașaport) , Tasse (= ceașcă) , fressen (= a mânca) , Kuss (= sărut) , Fluss (= râu)

• În afară de asta ss se folosește în sufixul miss-:

  Missverständnis (= neînțelegere) , missachten (= nepăsare)

• ß se scrie după vocale luni sau după diftongi:

  Maß (= măsură) , Soße (= sos) , außen (= în afară) , Straße (= stradă) , süß (= dulce) , fließen (= a curge) , heiß (= fierbinte)

Notează: În Elveția nu se folosește ß, acolo se scrie întotdeauna ss.